Laborator

Biopsia cutanată este o procedură esențială în managementul afecțiunilor dermatologice, utilizată atât în scop diagnostic, cât și terapeutic, realizată cu înalt profesionalism de medicii de la TOP-DERM CLINICS.
Acuratețea diagnosticului depinde de efectuarea corectă a biopsiei, alegerea locului/leziunii optime, obținerea unei probe adecvate de țesut, manipularea corectă a specimenului biopsic, utilizarea mediului de transport corect și furnizarea informațiilor clinice detaliate medicului dermatopatolog.
Cele mai utilizate tipuri de biopsie sunt: punch, shave, incizională, excizională, fiecare tehnică având propriile avantaje și informații oferite.

Biopsia punch este cea mai utilizată tehnică, atât în scop diagnostic, cât și terapeutic. Este metoda preferată pentru diagnosticul dermatozelor inflamatorii, permițând evaluarea tuturor straturilor pielii, de la epiderm până la porțiunea superficială a hipodermului. Se utilizează instrumente speciale, cu dimensiuni prestabilite, diametrul de minim 4 mm oferind o probă de țesut adecvată pentru evaluarea histopatologică. Se poate utiliza și pentru îndepărtarea formațiunilor de mici dimensiuni (nevi, veruci, keratoze etc). Biopsia de tip punch este evitată în cazul leziunilor pigmentare, specimenul de biopsie parțială putând omite zonele de atipie sau malignitate.

Biopsia de tip shave constă în prelevarea porțiunii din leziune care se află deasupra pielii, cu ajutorul unei lame de bisturiu, fiind astfel preferată pentru leziunile limitate la epiderm. Adâncimea ideală a biopsiei depinde de experiența medicului, pentru a asigura un echilibru între acuratețea diagnosticului și rezultatul cosmetic. Leziunile superficiale, precum keratoza seboreică, pot fi biopsiate în acest mod. Este însă o metodă de evitat în cazurile cu diagnostic clinic incert sau suspiciune de leziune malignă, datorită absenței țesuturilor mai profunde pentru evaluarea histopatologică.

Biopsia excizională constă în prelevarea completă a leziunii, inclusiv în planul profund, până la țesutul subcutanat. Această metodă este preferată în cazul suspiciunii de tumori maligne. Necesită mai mult timp și experiență față de alte metode de biopsie, dar furnizează mai mult țesut și informații medicului anatomopatolog. Constă în excizia elipsoidală a leziunii, cu închiderea defectului cutanat prin sutură.
Biopsia incizională este recomandată în cazul proceselor inflamatorii profunde (de exemplu, paniculite, porokeratoze, ulcere, vasculite de vase medii), când o biopsie shave ar determină un aspect cosmetic inacceptabil sau în cazul în care biopsia punch nu ar oferi un țesut reprezentativ al leziunii. Tehnica este similară biopsiei excizionale, cu excepția faptului că doar o parte a leziunii este prelevată, iar proba trebuie să includă o zonă de 1 mm din țesutul perilezional.

Imunohistochimia (IHC) este o tehnică biologică cu numeroase aplicații în medicină, conceptualizată pentru prima data de Coons și colaboratorii, utilizată în special în diagnosticul cancerului. Dermatopatologia joacă un rol esențial în diagnosticul afecțiunilor cutanate, însă, în unele cazuri, acestea îmbracă caracteristici histopatologice similare, situație în care imunohistochimia a devenit un instrument indispensabil atât pentru diagnosticul diferențial, cât și în stabilirea tratamentului și prognosticului neoplasmelor cutanate.

Dezvoltată din reacția de legare antigen-anticorp, IHC este principala metodă de determinare a originii unui țesut sau de diferențiere a celulelor neoplazice.

În ultimii ani, pe lângă proteinele clasice utilizate, numeroşi markeri cu sensibilitate și specificitate superioară sunt testaţi continuu în acest domeniu.

Imunohistochimia este mai frecvent utilizată pentru afecțiuni neoplazice cum ar fi tumorile melanocitare, hematolimfoide, cu celule fusiforme și metastazele cutanate, deși spectrul aplicațiilor poate fi foarte larg.

Markerii frecvent utilizați în diagnosticul melanomului sunt:

• Proteina S100: este un marker cu sensibilitate crescută pentru melanomul cutanat, fiind pozitiv în > 95% cazuri, însă cu specificitate scazută
• Gp100 (HMB 45): un marker relative specific, însă detectabil și în nevii melanocitari benigni
• MART1/MelanA: considerat un important marker pentru diagnosticul melanomului, putând fi prezent și în unele leziuni melanocitare benigne
• Ki67: este un marker de proliferare celulară, o pozitivitate > 10% în populația melanocitară sugerează diagnosticul de melanom; este corelat cu faza de creștere pe verticală, fiind astfel un indicator de prognostic
• SOX10: marker sensibil și specific pentru melanom, dar și pentru detectarea metastazelor ganglionare.