Toxicologia
Ce este Toxicologia?
Toxicologia clinică este o sub-specializare a toxicologiei care se ocupă cu diagnosticarea, tratamentul și prevenirea leziunilor și bolilor cauzate de expunerea la medicamente, substanțe chimice, agenți biologici și radiologici.
Medicul toxicolog lucrează la intersecția dintre medicina de urgență, terapia intensivă, farmacologia clinică, patologia ocupațională și sănătatea publică. El gestionează programele de toxicologie și participă la toxicovigilență—monitorizarea sistematică a otrăvirilor și a riscurilor, gestionarea pacienților intoxicați, evaluarea gravității imediate și a prognosticului pe termen lung.
Cunoașterea mecanismului de toxicitate, a potențialelor riscuri ale medicamentelor și substanțelor chimice utilizate de pacienți, permite medicului toxicolog să diagnosticheze, trateze și să previnӑ intoxicațiile chimice. Substanțele toxice reprezintă o cauză majoră a bolilor clinice, toxicologia având o bază solidă în farmacologie. Acestea acționează prin inducerea unei leziuni reversibile sau ireversibile a celulelor vii, prin urmare, pot provoca disfuncții/insuficiență a tuturor organelor și sistemelor din corpul uman.
Intoxicațiile pot avea mai multe surse:
• Intoxicații profesionale, dobândite din mediul de lucru
• Intoxicații accidentale, survenite că urmare a expunerii la doze mari de substanțe nocive
• Intoxicații ambientale, apărute că urmare a expunerii la factori poluanți din mediul în care trăim.
Cele mai frecvente intoxicații diagnosticate sunt cele cu metale grele – mercur, plumb, cadmiu, arseniu, plumb care pot surveni fie prin expunere la doză mare, fie prin acumularea treptată, cumulativӑ, a unor doze mici. Un pas important în tratament este identificarea potențialelor surse de expunere la metale grele, pentru îndepărtarea și evitarea acestor surse. Medicul toxicolog identificӑ simptomele ce pot fi determinate de prezența metalelor grele în organism, precum și investigațiile necesare confirmării prezenței acestora.
Mercurul, cadmiul, arsenicul se acumulează la nivelul unor depozite unde pot să rămână până la 20-30 de ani. Plumbul se depune la nivel osos, iar mercurul, se depozitează la nivelul creierului și de aici își exercită timp de ani de zile toxicitatea. Pentru unele dintre ele organismul are anumite mecanisme de eliminare, ficatul reușește sa le transforme în metaboliți non-toxici, însă cu prețul suferinței hepatice.
Simptomatologia intoxicației cu mercur include: scăderea atenției, memoriei, insomnie, tulburări de comportament, irascibilitate. Sursa principală de expunere la nivel european o reprezintă peștele și fructele de mare obținute din zone intens poluate. Fumatul este o sursă importantă de încărcare cu cadmiu. Cadmiul fiind corelat cu apariția cancerului bronhopulmonar. Sursele de expunere la arsenic sunt reprezentate de orez și usturoi din zonele asiatice unde există o intensă poluare. Plumbul determina anemie, polineuropatii, persoanele nu-și mai simt foarte bine vârful degetelor, nu pot să realizeze mișcări fine cu membrele.
În cazul confirmării diagnosticului de intoxicație cu metale grele urmează stabilirea planului de tratament potrivit fiecărui pacient și care cuprinde schema de tratament chelator, susținerea organelor afectate și a organismului în general, precum și suport emoțional. Testarea toxicologică detectează în principal droguri sau alte substanțe chimice care se găsesc în urinӑ, sânge sau salivӑ. Deoarece drogurile pot fi inhalate sau injectate în organism, un test toxicologic poate fi folosit ca o metodă utilă pentru a detecta urmele și substanțele nocive care intoxică organismul.
