Psoriazisul

Etiologie

Etiologia acestei boli este plurifactoriala, rezultând din existența unei predispoziții genetice și acțiunea factorilor de mediu. Numeroase studii au evidențiat rolul factorilor genetici în dezvoltarea psoriazisului, o treime din pacienți având un istoric familial pozitiv pentru această afecțiune. Multiple gene au fost descrise, cea mai importantă fiind HLA-CW6. Factorii de mediu pot declanșa sau agrava leziunile de psoriazis și sunt reprezentați de stress, consumul de alcool, unele medicamente (betablocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, antimalarice de sinteză, săruri de litiu, interferonul alfa) sau infecții. Este cunoscut rolul șocurilor emotive sau traumelor afective în declanșarea bolii.

Fiziopatologie

Fiziopatologia psoriazisului este complexă și dinamică, implicând celule de la nivelul pielii denumite keratinocite și celule ale sistemului imunitar. La nivelul leziunilor, keratinocitele prezintă o accelerare a ratei de diviziune sub influență moleculelor inflamatorii produse de celule ale sistemului imunitar, iar funcția de barieră care, în condiții normale protejează de infecții și deshidratare, devine defectuoasă.

Manifrestari

Afecțiunea poate debuta la orice vârstă însă cel mai frecvent în jurul vârstei de 20 ani. Psoriazisul se clasifică în funcție de vârstă de debut în tipul I, cu apariția primului episod sub vârstă de 40 ani și tipul ÎI, peste 40 ani. Se mai clasifică în psoriazis familial sau sporadic, în funcție de istoricul familial al pacientului.

Clinic îmbracă mai multe forme. Cea mai frecvența este psoriazisul vulgar sau în plăci, întâlnită în aproximativ 90% din cazuri. Se caracterizează prin prezența unor leziuni eritematoase (datorită dilatării vaselor din derm) acoperite de scuamă albă (datorită proliferării rapide a keratinocitelor), simetrice, bine delimitate de tegumentul aparent normal din jur, non-lezional.

Sunt localizate de obicei la nivelul zonelor predispuse la traumatism, precum coatele și genunchii, însă orice zona a corpului poate fi afectată. Pacienții cu psoriazis pot dezvoltă leziuni că răspuns la traumatismele locale (zgârieturi, intervenții chirurgicale, vaccinari), fenomen denumit Koebner.

Alte forme, mai rar întâlnite, sunt psoriazisul pustulos, eritrodermic, gutat, artropatic, inversat (cu leziuni la nivelul pliurilor), sebopsoriazisul.

Modificările unghiale sunt frecvente și includ: pitting unghial, hiperkeratoza, modificări de culoare denumite pată de ulei, onicoliza etc.

10-30% dintre pacienții cu psoriazis dezvoltă o artrită inflamatorie numit artrită psoriazica, care este progresivă și duce la distrugerea articulațiilor în cazul în care nu este tratată precoce și corespunzător.

Alte comorbidități observate la pacienții cu psoriazis includ afecțiuni cardiovasculare, diabet zaharat, sindrom metabolic, obezitate sau depresie.

Diagnostic

Diagnosticul este stabilit pe baza aspectului clinic în majoritatea cazurilor, rar fiind necesar un diagnostic histopatologic, însă acesta din urmă reprezintă unul de certitudine.

Alegerea tratamentului optim depinde de foarte mulți factori: vârstă, sex, stare generală, afecțiuni asociate, tipul, extinderea și durata de evoluție a leziunilor. Un prim pas important este îndepărtarea factorilor declanșatori.

Mulți pacienți cu psoriazis prezintă forme clinice ușoare ce pot fi tratate cu agenți topici keratolitici, citoreductori și dermatocorticoizi topici potenți. O treime însă prezintă forme moderat spre severe, ce necesită terapii adiționale, incluzând medicație sistemică și fototerapie. Agenții sistemici frecvent utilizați sunt Metotrexatul, retinoizii, Ciclosporina, Sulfasalazina și agenții biologici . Fototerapia poate constă în asocierea unui psoralen fotosensibilizant cu UVA, metodă denumită PUVA sau fototerapie cu UVB cu bandă îngustă, ambele metode fiind eficiente.

Deși tratamentele disponibile astăzi sunt foarte eficiente, ele nu vindecă boală ci au că scop mărirea intervalului între episoadele de recurentă, cu absența leziunilor.